⬅ ÎNAPOI

Tot ce trebuie să știi despre arestul la domiciliu, conform noilor coduri

arestul la domiciliu

Arestul la domiciliu vizează în mod direct starea de libertate a suspectului sau inculpatului, concretizată în privarea de libertate, astfel măsurile preventive sunt cele mai importante dintre măsurile procesuale reglementate în Codul de procedură penală.

Știai că… 

Judecătorii au aplicat pedeapsa de arest la domiciliu, ca alternativă la pedeapsa cu închisoarea, încă din secolul al XVII-lea. Galileo Galilei a fost ținut închis în locuința sa în urma procesului său infam din 1633.

În cele ce urmează, vom analiza împreună: 

  • ce este arestul la domiciliu, cine ia aceasta măsură
  • când se ia această măsură 
  • ce implică această măsură.

Conform Art. 23 din Constituție intitulat  ”Libertatea individuală”

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. iar (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege,  articolul 4 CPP stabilind totodată  drept principiu ‘’Prezumţia de nevinovăţie’’ 

(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Astfel, articolul 23 este incident și în cazul arestului la domiciliu. 

  • prin cazuri prevăzute de lege înțelegem situațiile și împrejurările în care autoritățile publice competente pot lua măsuri
  • prin procedura prevăzută de lege înțelegem regulile procedurale a căror respectare este obligatorie

În cele de mai jos vă voi explica în termeni cât mai simpli ce este arestul la domiciliu în mod concret.

1. Ce este arestul la domiciliu

Arestul la domiciliu este o măsură preventivă privativă de libertate care constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta, în scopul unei bune desfășurări a procesului penal.

De exemplu dacă  lui Gigel i s-a aplicat măsura arestului la domiciliu, acesta nu poate pleca în vacanță la mare ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Gigel poate părăsi locuința  fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată,  În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, informând imediat despre aceasta instituția, organul sau autoritatea desemnate cu supravegherea sa și organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în fața căruia se află cauza, așa cum dispune art. 221 alin. (7) CPP.

Conform articolului 127 din legea nr. 254/2013 privind ‘’Executarea măsurii preventive a arestului la domiciliu ‘’, Se află în situația prevăzută la art. 221 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpatul care a părăsit imobilul pentru a salva de la un pericol imediat viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general. În aceste situații, organul de supraveghere verifică realitatea și temeinicia motivelor invocate.

2. Cine ia măsura de arest la domiciliu

Arestul la domiciliu poate fi dispus:

  • de către judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere în cursul urmăririi penale.
  • de către judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, în procedura de cameră preliminară.
  • de instanța de judecată, prin încheiere, în cursul judecății.

În cazul în care ai uitat…

Art. 53.Judecătorul de drepturi și libertăți este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia, soluționează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestațiile sau orice alte sesizări privind:

a) măsurile preventive; – una dintre ele fiind chiar arestul la domiciliu

b) măsurile asigurătorii;

c) măsurile de siguranță cu caracter provizoriu;

d) actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;

e) încuviințarea perchezițiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;

f) administrarea anticipată a probelor;

g) alte situații expres prevăzute de lege.

Art. 54.- Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:

a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;

b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;

c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;

d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege.

După cum putem vedea, arestul la domiciliu poate fi dispus în toate fazele procesului penal.

În cazul în care vrei sa revizuiești și fazele procesului penal, poți face o lectură rapidă aici

3. Față de cine se ia arestul la domiciliu?

Așa cum deja am menționat, această măsură vizează inculpatul

Inculpatul este parte în procesul penal, alături de partea civilă și partea responsabilă civilmente. Părțile sunt subiecții procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară. 

Cu toate că inculpatul are aceleași drepturi procesuale ca și suspectul, inculpatul fiind și parte în proces, are obligații procesuale de o amploare mai mare, care să asigure tragerea la răspundere penală (Anastasiu Crișu – Curs Procedură Penală, Partea generala, Editura Hamangiu 2019)

4. De ce se ia arestul la domiciliu?

Măsurile preventive se iau din rațiuni procesuale pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Acestea au caracter preventiv, fiind de reținut faptul că ele nu constituie o pedeapsă, scopul fiind evitarea exceselor, abuzurilor și arbitrariului.

Condițiile trebuie să clar definite, legea însăși, în aplicarea sa, trebuie să fie previzibilă, pentru a îndeplini criteriul de legalitate a măsurii preventive.

Iar condițiile sunt următoarele:

Să există probe sau indicii temeinice

Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Să nu existe cauze care să împiedice luarea acestei măsuri

Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

De exemplu, lui Gigel nu i se poate aplica măsura arestării la domiciliu dacă se dovedește că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale fiind enumerate de articolul 16 CPP:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) și j), acțiunea penală poate fi pusă în mișcare ulterior, în condițiile prevăzute de lege.

Să fie o măsură proporțională

Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Acum că am văzut care sunt condițiile, la modul general, hai să vedem un pic și ce înseamnă fiecare.

Ce întelegem prin asigurarea bunei desfășurări a procesului penal?

Aici ne raportăm la inculpat care, prin atitudinea sau activitatea sa încearcă să influențeze ceilalți subiecți procesuali care participă la soluționarea cauzei, astfel încât cele declarate să nu corespundă adevărului, sau să distrugă ori să altereze înscrisurile sau mijloacele materiale de probă, rezultatul administrării probelor ar fi viciat sau chiar administrarea probelor nu ar mai fi posibilă.

Pe de altă parte, în considerentele DCC 744/2016, Curtea Constituțională a reținut sensul sintagmei bună desfășurare a procesului penal este acela de prevenire a situațiilor în care inculpatul ar putea să interfereze de o manieră gravă cu buna și corecta desfășurare a procesului penal. 

De exemplu, dacă Gigel este arestat la domiciliu, acesta nu va avea posibilitatea să se deplaseze la locul infracțiunii pentru a distruge eventuale probe, totodată Gigel n-ar avea posibilitatea să se revadă cu ceilalți inculpați coautori, pentru a pune la cale scenarii sau declarații care ar putea prejudicia buna desfășurare a procesului penal.

Ce înțelegem prin împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată?

Prezența suspectului sau a inculpatului este necesară pentru desfășurarea activităților procesuale. Aceștia au obligația legală de a se prezenta la chemările organelor judiciare, iar în caz de nerespectare, odată cu dovada sustragerii suspectului sau inculpatului, este posibilă luarea unei măsuri preventive împotriva acestuia.

Astfel, dacă Gigel este arestat la domiciliu, acesta nu va avea posibilitatea să fugă din țară peste noapte, o eventuală absență a acestuia afectând într-o manieră semnificativă desfășurarea procesului penal. 

Ce înțelegem prin proporționalitatea acestei măsuri?

Art. 9(2) CPP stipulează că o măsură privativă de libertate se dispune doar în mod excepțional, regula fiind starea de libertate (cauza Wemhoff c. Germania), excepția existând în cazul în care  există riscul ca acuzatul odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiţiei .  Totodată în cauză se menționează că ”Detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabil e – indiferent de faptul că se va computa sau nu din pedeapsa.

Totodată în aprecierea proporționalității se iau în considerare și riscurile de influențare a declarațiilor martorilor.

Ce implică arestul la domiciliu în funcție de faza procesuală în care se ia? 

În cursul urmăririi penale

Cui aparține competența?

Competența aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Care e procedura?

Inițial, PROCURORUL înaintează judecătorului de drepturi și libertăți propunerea de luare a arestului la domiciliu împreună cu dosarul cauzei.

Judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen de soluționare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii și dispune citarea inculpatului. Dacă inculpatul nu se prezintă, acest lucru nu împiedică Judecătorul de drepturi și libertăți să soluționeze propunerea inițiată de procuror. Dacă inculpatul este prezent, judecătorul de drepturi și libertăți îl poate audia. Să nu uităm de faptul că inculpatul își poate exercita dreptul la tăcere.

Ulterior li se acordă cuvântul procurorului, avocatului inculpatului, iar apoi inculpatul are ultimul cuvânt.

Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

Formularea unei cereri de recuzare nu împiedică judecătorul de drepturi și libertăți să soluționeze cauza

În cazul în care ulterior se va admite recuzarea, judecătorul care analizează cererea de recuzare va dispune și anularea încheierii prin care arestul la domiciliu a fost dispus de un judecător incompatibil.

Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

  • Dacă se respinge propunerea de luare a arestului la domiciliu a inculpatului, judecătorul poate dispune, prin aceeași încheiere, luarea controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
  • Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației.
  • Pentru punerea în executare a acestei măsuri nu se emite un mandat de arestare. 

Dispozițiile articolului  220 alin. (1) CPP, care permit luarea măsurii arestului la domiciliu, în condițiile în care anterior inculpatul a fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, în condițiile în care anterior inculpatul a fost arestat preventiv sau la domiciliu în aceeași cauză, în lipsa unor temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate, este neconstituțională.

Încheierea poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare.

Încheierea prin care se dispune arestul la domiciliu este executorie, contestația nesuspendând executarea.

Conform art. 550 CPP -(1) Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. (2) Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

!!!Arestul la domiciliu poate fi luat de judecătorul de drepturi și libertăți în cazul în care respinge propunerea de arestare preventivă formulată de procuror.

Chiar dacă textul de lege nu prevede, se apreciază, ca pentru respectarea art.5 para 3 din Convenția europeana, care prevede ca orice persoană arestată sau deținută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător, dacă arestul la domiciliu a fost dispus în lipsă față de inculpat, este obligatorie aducerea sa în fața judecătorului care l-a arestat pentru a-l audia și pentru a confirma măsura preventivă. 

Pe ce perioadă se dispune?

Măsura este dispusă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile, aceasta poate fi prelungită  în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, daca se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

Prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Dacă arestul la domiciliu a fost dispus inițial de către un judecător de drepturi și libertăți de la o instanță inferioară celei căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi și libertăți de la instanța competentă în momentul soluționării propunerii de prelungire sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere, locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.

Când în aceeași cauză se găsesc mai mulți inculpați arestați pentru care durata arestului la domiciliu expiră la date diferite, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi și libertăți cu propunerea de prelungire a arestului la domiciliu pentru toți inculpații.

Judecătorul de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. Mai departe, judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului. 

!!! Participarea procurorului și audierea inculpatului sunt obligatorii.

Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației. Încheierea poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare. Încheierea prin care se dispune prelungirea arestului la domiciliu este executorie, contestația nesuspendând executarea.  Contestația împotriva încheierii prin care s-a respins propunerea de prelungire trebuie soluționată înainte de expirarea măsurii, în caz contrar, măsura arestului la domiciliu încetând de drept.

În cursul procedurii de cameră preliminară și a fazei de judecată

Cui aparține competența?

Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată  în fața căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

Care este procedura?

Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată  în fața căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu.

Inculpatul este citat în acest sens, totodată, audierea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat, evident acesta își poate exercita dreptul la tăcere. Ulterior se acordă cuvântul procurorului, avocatului inculpatului, iar apoi inculpatul are ultimul cuvânt. Asistența juridică a inculpatului și participarea procurorului sunt obligatorii.

!!! Formularea unei cereri de recuzare nu împiedică judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată să soluționeze cauza. În cazul în care ulterior se va admite recuzarea, judecătorul care analizează cererea de recuzare va dispune și anularea încheierii prin care arestul la domiciliu a fost dispus de un judecător incompatibil.

Cererea se soluționează în camera de consiliu în procedura de cameră preliminară și în ședință publică în faza de judecată.

Judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată. Dacă se respinge propunerea de luare a arestului la domiciliu a inculpatului, se poate dispune, prin aceeași încheiere, luarea controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Pentru punerea în executare a acestei măsuri NU se emite un mandat de arestare.

Pe ce perioadă se dispune?

Măsura poate fi luată pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Încheierea poate fi atacată cu contestație în termen de 48 de ore de la pronunțare sau de la comunicare, aceasta fiind executorie, contestația nesuspendând executarea.

Arestul la domiciliu poate fi luat de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată și în cazul în care respinge propunerea de arestare preventivă formulată cu privire la inculpat.

Dacă în faza de urmărire penală arestul la domiciliu se prelungește, în procedura de cameră preliminară, precum și în faza de judecată, măsura se menține, în cazul în care se constată legalitatea și temeinicia acesteia.

Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus arestul la domiciliu, rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acestuia. Termenul de 5 zile este termen imperativ ( sau peremptoriu), conform  Deciziei  RIL penal din data de 17.09.2018: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală stabileşte că: Termenul „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” este un termen peremptoriu, iar încălcarea sa atrage decăderea procurorului din dreptul de a formula cereri privind măsurile preventive şi nulitatea actului făcut  în acest sens peste termen, precum şi imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia. (https://www.mpublic.ro/ro/content/decizie-ril-penal-din-data-de-170920182  cu trimitere la https://www.mpublic.ro/ro/content/ril-penal-din-data-de-12072018 ). Spre deosebire de termenul prevăzut de articolul 207 (1), (2),  conform RIL, Dec. ICCJ, 14/2018, termenul prevăzut de 344(2) în care inculpatul, persoana vătămată și celelalte părți pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală este un termen de recomandare. (Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 765 din 05 septembrie 2018 și intrat în vigoare de la 05 septembrie 2018)

În ceea ce privește verificarea măsurii:

În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

De asemenea, pe tot parcursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu.

Judecătorul de cameră preliminară de la instanța sesizată prin rechizitoriu, a cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecății a fost atacată cu contestație, are competența de a se pronunța asupra măsurilor preventive, conform dispozițiilor legale care reglementează măsurile preventive, în procedura de cameră preliminară, până la soluționarea contestației prevăzute de art 347 CPP. (decizia nr. 4/ 2014, publicată în M. Of. nr 80 din 30 ianuarie 2015)

Ce se întâmplă mai departe?

Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive. 

Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Pe tot parcursul fazei de judecată, instanța de judecată, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu.

Sunt obligatorii  citarea și audierea inculpatului?

Atât în cazul în care legalitatea și temeinicia arestului la domiciliu este verificată de către judecătorul de cameră preliminară, cât și în cazul în care legalitatea și temeinicia sunt analizate de instanța de judecată, se va dispune citarea inculpatului, participarea procurorului fiind obligatorie.

  • Audierea inculpatului nu este obligatorie.
  • Asistența juridică este obligatorie în temeiul art. 90 lit. a) CPP.

Ședința de judecată se desfășoară în camera de consiliu, în procedura de cameră preliminară și este publică în faza de judecată. Judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată pot dispune prin încheiere:

  • menținerea arestului la domiciliu
  • revocarea acestuia
  • înlocuirea cu o altă măsură preventivă
  • pot constata încetarea de drept a acesteia

În cadrul procedurii de verificare a legalității și temeiniciei arestului la domiciliu se poate dispune și modificarea obligațiilor din conținutul acestuia.

Încheierea poate fi atacată cu contestație în termen de  48 de ore de la comunicare sau pronunțare. Încheierile prin care judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată menține măsura arestului la domiciliu sau constată încetarea de drept a acesteia sunt executorii.Nu sunt executorii încheierile prin care se dispune revocarea arestului la domiciliu sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.

Instanța de judecată,  la momentul soluționării cauzei, este obligată să se pronunțe prin sentința pe care o pronunță asupra menținerii, revocării, înlocuirii sau încetării de drept a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

Ce înseamnă în concret arestul la domiciliu?

Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta. 

Pe lângă interdicția de a nu părăsi locuința, inculpatul are ope legis și următoarele obligații:

  • o obligație de ‘’a face’’: sa se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți și a instanței de judecată, ori de câte ori este chemat,
  • o obligație de ‘’a nu face’’: să nu comunice cu persoana vătămată, cu membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar, scopul impunerii acestei obligații fiind acela de a evita riscul afectării bunei desfășurări a procesului penal.
  • Impunerea acestor obligații are caracter imperativ și limitativ.

Ce se înțelege prin imobil în care se execută arestul la domiciliu?

Locuința inculpatului, încăperea, dependința sau locul împrejmuit ținând de acestea, unde inculpatul locuiește efectiv.

Poate fi un minor arestat la domiciliu?

Această măsură privativă de libertate nu poate fi aplicată și minorilor, articolul 115 CP neprevăzând o asemenea măsură pentru minori.

De ce este absolut necesar să se țină cont atunci când se ia această măsuri

Prezența inculpatului este întotdeauna obligatorie, deoarece el este partea principală și indispensabilă a procesului penal, împotriva acestuia s-a pornit și este exercitată acțiunea penală.

Apreciez că această măsură nu poate fi aplicată unei persoane juridice, aici fiind incidente dispozițiile privind răspunderea persoanei juridice.

Întrebări pe care să le ai în minte ca să-ți fie mai ușor să înțelegi:

  • Cineva trebuie sa verifice întotdeauna legalitatea acestei măsuri?
  • Cât durează mai exact această măsură?
  • Trebuie neapărat să fie audiat inculpatul?
  • Cum apreciez proporționalitatea măsurii?
  • Când este obligatorie prezența procurorului?

Bibliografie:

Regimul răspunderii penale a minorului

Arestul la domiciliu

Anastasiu Crișu- Procedură penală, Partea generală, Edituta Hamagiu, ediția 2019

Ion Neagu+ Mircea Damaschin+ Andrei Viorel Iugan – Drept procesual penal, Partea generală, Mapă de seminar

Sinteze de Procedură Penală, Partea generală – Mihail Udroiu

Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind securitatea cibernetică a României

Executarea măsurii preventive a arestului la domiciliu | Lege 254/2013

Decizia nr. 744/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma “în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal”

Poză de Joshua Gresham pe Unsplash

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.