⬅ ÎNAPOI

Ura socială în contextul pandemiei COVID-19 și ce poți face când se ia lumea de tine pe on-line că nu le convine ceva

ura socială în contextul COVID-19

În contextul epidemiei actuale, majoritatea ne petrecem o mare parte a existenței în mediul online – muncim de acasă, rămânem la curent cu noile știri sau citim articole cool de pe un blog (wink), comunicăm cu familia și prietenii, încercând să sfidăm distanțarea socială. Dar ce facem cu ura socială care ne înconjoară?

Cu toate astea, sub o aparentă a apropierii online, realitatea este ca în toate rețelele de socializare domnește o tensiune pe care o poți tăia cu cuțitul – conștient sau nu, încercăm sa ne apărăm de cei care ne-ar putea pune în pericol. Dar gata cu captatio benevolentiae.

Cum se manifestă ura socială mai exact?

Cel mai simplu mod de explicat ura socială este prin teoria celuilalt. Celălalt este cel ce nu aparține grupului, cel care e diferit de noi, de care ne temem fiindcă îl percepem ca având trăsături diferite (sau care lipsesc) decât cele ale grupului. De aceea, el poate pune în pericol echilibrul fragil al dinamicii comunității.

Asta se manifestă în multe feluri și pe baza multor criterii: naționalitate (populația majoritară vs. minoritatea), etnie, religie, sex etc. Fricțiunile dintre aceste grupuri pot ajunge să ia forma urii sociale.

În momentul ăsta totuși, a apărut un alt criteriu: cât de mult respectăm “regulile”. Conflictul este așadar între cei care nu vor să-și asume riscuri și cei care ar putea purta boala, sau care se expun riscurilor.

ura socială

Iar conflictul dintre aceste două grupuri (cei expuși mai mult îmbolnăvirii vs. cei expuși mai puțin) a fost cel puțin mai violent decât “obișnuitele” posturi și comentarii agresive, în special în perioada Paștelui: concetățenii întorși din străinătate au fost primiți cu injurii în postări pe rețelele de socializare, fiind acuzați ca nu se gândesc la binele celor din țară (un eveniment precum cel al Aeroportului din Țăndărei a devenit pretext de proliferare al rasismului).

Între timp, prin Ordonanța Militară nr. 11/2020 s-a ridicat și starea de carantină din Țăndărei.

Persoanele aparținând comunităților religioase care ar fi vrut sa participe la evenimentele specifice religiei cu ocazia sărbătorilor au fost ostracizate și acuzate de habotnicism.

Ura socială s-a dus chiar și la anumite cadre medicale, care au avut de suferit – exemplul unei asistente care a fost data afara din apartamentul închiriat deoarece vecinii se temeau ca ar putea fi un pericol pentru ei; cadre medicale care au fost amenintate în incinta spitalelor de către pacienți.

Situații în care a fost răspândit un video în care bătrâni erau îmbrânciți pentru a se întoarce în curtea locuinței lor, iar reacțiile la aceste comentarii au fost fie injurii aduse persoanelor agresate, reale instigări la mai multă violență și mesaje de suport pentru cei ce au agresat, fie comentarii cel puțin la fel de agresive fata de cei care comiseseră faptele respective.

Mai mult decât atât, conflictul dintre cetățeni și organele de ordine publică s-a accentuat: au fost publicate pe rețele de socializare videoclipuri în care se afișează organe de Jandarmerie și de Poliție fiind huiduiți și urmăriți de grupuri de persoane, fie contravenienți care au fost pedepsiți cu mai mult decât o amendă.

Astfel, în spațiul virtual o contravenție precum nerespectarea carantinei devine un motiv justificativ pentru orice tip de violență. Mediul online devine un mijloc de transport pentru propagarea unor astfel de sentimente.

Recent, a intra pe Facebook seamănă îngrijorător de mult cu a intra într-o camera în care tocmai a avut loc o ceartă între membrii unui grup de dimensiuni nelimitate; aceeași angoasa, aceeași teama de a comenta în contradictoriu la o postare cu care nu ești de acord. Aceeași teamă de a lua apărarea cuiva; devine mult mai ușor să acuzi.

Online-ul devine vasul petri al vigilantismului, virtual sau nu – vorbim de oameni agresați sau dați jos din mijloacele de transport public pentru ca au tușit. Simți acum ura socială?

Exemplele nu se opresc aici. Și nu vorbim doar de cazuri evidente de violență, ci inclusiv de micro agresiuni, precum faptul ca se fac remarci depreciative părinților care ies afara jumătate de ora cu copiii, sau bătrânilor care “îndrăznesc” sa iasă din case în afara intervalului orar în care le este permis legal.

Mai mult, acest comportament se traduce inclusiv în relațiile interumane zilnice: nu te-ai simțit prost la magazin când s-a uitat cineva cu ochi sfidători la tine că nu te-ai dat cu dezinfectant pe mâini când ai intrat? Sau că stai prea mult la raft să te decizi asupra unui produs? Viceversa, nu te-ai simțit inconfortabil când vecinul de la 5 a insistat sa urce cu tine în liftul de 1.5×1.5?

Agresivitatea care poate ajunge la nivelul urii în online nu exista fiindcă suntem oameni răi sau violenți în general, ci pentru ca ne este frică – cu toții trecem printr-o traumă colectivă, însă uneori uităm că cei care ne-ar putea pune pe noi în pericol sunt și ei, la rândul lor, într-un pericol mai mare. 

Această ostilitate, alimentată de teamă și de frustrarea unui timp care pare că stă în loc, a unei perioade în care pare că normalul curs al vieții este întrerupt, ne izolează încă și mai mult – fie că suntem în atac, fie că suntem în apărare.

Ce faci și cum reacționezi când te confrunți cu comentarii negative la adresa ta?

  1. Îți amintești ca toți trecem prin aceleași suferințe, tuturor ne este la fel de greu, chiar și persoanei care da hate react sau comentează agresiv la un post de-al tău. 
  2. Nu porni cu ideea ca trebuie sa te “aperi” de celălalt. Fii calm și rațional dacă vrei sa continui o conversație, și nu da curs unor discuții toxice pentru tine sau pentru celălalt (în cazul în care vorbim de adevărate hartuiri online – block & delete e combo-ul de aur pentru început). Pornește conștient cu un steag alb în mână în no man’s land-ul discuțiilor online.
  3. Folosește butonul de report de pe rețelele sociale, mai ales dacă observi postări care instigă la violentă, față de tine sau față de alții. Nu e de ajuns să blochezi oamenii și să nu îi mai vezi tu – important este ca un acest tip de comportament să fie cât mai limitat.
  4. Dacă totuși acest lucru continuă pe diverse canale și sub diferite pseudonime, poți face o plângere la poliție.

Bonus points: printre atâtea știri despre carantina, COVID, violență și altele, este reconfortant sa vezi în feed un video cu pisici și o melodie cu care rezonezi. Share positive things that could change someone’s day.

Dacă ești owner al unui site de publicații, îți dorești o interacțiune a cititorilor crescută și vrei sa le oferi un mediu organizat și safe pentru discuții, poți încerca o platforma precum Disqus sau Livefyre. Sau poți să le scoți definitiv, așa cum fac tot mai multe site-uri.

Așadar…

…atunci când cineva se ia de tine pe net (nejustificat sau mai puțin nejustificat), privește situația ca pe un exercițiu în care să aplici punctele de mai sus.

Dacă nu merge, lasă telefonul deoparte și încearcă sa faci alte lucruri, până se calmează situația. Nu ai nevoie de emoții negative fix acum; ce este cel mai important este sa te protejezi, și nu doar de Coronavirus.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *

    code