pexels oleg magni 2058130 scaled 1
Sumar articol

Ce este un Acord de Asociere și cum te poate ajuta?

13 minute • Bogdan Ciacli • 25 august 2020

Unul dintre elementele fundamentale ale procesului de înmatriculare a unei societăți este conceperea Actului Constitutiv, așa cum prevede Legea 31/1990. Dar Actul Constitutiv este conceput pentru a protecția și buna funcționare a societății. Ce faci dacă vrei să îți iei niște măsuri de precauție în plus, pentru a te proteja pe tine, ca deținător de părți sociale? Simplu: închei un Acord de Asociere (sau pompos Shareholders Agreement) cu ceilalți asociați.

Dar ce este de fapt un Acord de Asociere?

Un Acord de Asociere, sau un Shareholder’s Agreement, așa cum este cunoscut el în dreptul anglo-saxon este un contract încheiat între asociații dintr-o companie. Scopul acestuia este să reglementeze relația dintre aceștia pentru a evita abuzurile, neînțelegerile și potențialele litigii- toate, factori care pot duce la eșecul unui business.

Tip: dacă termenul de contract ți se pare prea sofisticat, află că practic orice înțelegere între două persoane, chiar și în formă verbală este un contract.

De obicei, Acordul de Asociere include clauze ce reglementează aspecte de la managementul companiei, la vânzarea părților sociale sau la protecția asociaților minoritari.

Citește și: Sunt asociat într-un SRL: ce drepturi și obligații am. Ghidul tău complet.

Știu că vei spune că nu ai nevoie de un acord de asociere unde să stai să reglementezi în detaliu toate aspectele, pentru că „vă înțelegeți voi când va fi cazul”.  Totuși, peste 80% din firme „divorțează după primii 2 ani”. Iar ca într-o relație, atunci când o începi nu te gândești la divorț, dar ajungi direct în fața faptului împlinit când trebuie să împarți bunurile și custodia copiilor. Cam așa și cu Acordul de Asociere. Te poți gândi la el ca la un acord prenupțial, doar că în materie de business.

Nu îmi ajunge un simplu Act Constitutiv?

Din punct de vedere legal, Actul Constitutiv este suficient pentru a forma o societate. Cu toate acestea, sunt câteva diferențe principale între un Acord de Asociere și un Act Constitutiv. Iar încheierea Acordului poate „îndulci” cu mult situația asociaților.

  1. Actul Constitutiv:
    1. este un înscris public. Asta înseamnă că pentru a fi valid trebuie înregistrat la Registrul Comerțului.
    2. scopul lui este de a proteja societatea. Așa că prevederile legate de conduita acționarilor între ei sunt inexistente.
    3. legea prevede că modificările acestuia și deciziile luate în baza lui trebuie validate doar de o majoritate simplă, sau una calificată (75%). Acest lucru poate ridica probleme pentru asociații minoritari, pentru că Actul nu prevede vreun mecanism de protecție
  2. Acordul de Asociere:
    1. Este încheiat doar între asociați. Asta înseamnă că este un contract privat. Legea nu reglementează ce trebuie să conțină. Astfel, atâta timp cât normele de drept nu sunt încălcate, contractul poate reglementa mult mai amănunțit relația dintre asociați
    2. Scopul lui este de a proteja asociații. Așadar, printr-un Acord de Asociere, conduita lor va fi reglementată mult mai strict și vor exista mecanisme de protecție
    3. Acordul poate reglementa în detaliu modul în care deciziile se iau. Spre exemplu, acesta poate impune asociaților să voteze într-un anume fel în Adunarea Generală dacă nu există un consens. Astfel, chiar dacă teoretic deciziile se iau doar cu majoritate de voturi, în practică va fi nevoie de unanimitate.

Pe scurt, printr-un Acord de Asociere se asigură că relația asociaților rămâne una bună.

Citește și: Cum se iau deciziile într-un SRL?

Cum se încheie un Acord de Asociere și ce se întâmplă dacă nu este respectat?

Acordul de Asociere este un contract de sine stătător. Astfel, ca în cazul fiecărui contract, pentru a fi valid, fiecare asociat trebuie să îl semneze. Bineînțeles, pot exista și Acorduri de Asociere semnate de câțiva asociați, dar nu de toți. Deși nu vor avea aceeași „putere”, este de preferat să închei și un astfel de Acord „parțial” decât să nu închei niciunul, în special dacă este semnat de asociații care alcătuiesc o majoritate.

Din punctul de vedere al remediilor care pot exista în baza lui (aka ce poți face atunci când cineva nu respectă ce scrie acolo), Acordul este și va fi tratat de instanță ca un contract. Cu alte cuvinte, remediile pot fi stabilite chiar în cadrul acestuia. Asociații au libertatea de a „configura” dimensiunea punitivă a contractului astfel încât să diminueze cât mai mult riscul de încălcare a clauzelor acestuia.

Printre sancțiunile care pot fi prevăzute se numără obligația acționarului care nu a respectat obligațiile contractuale de a-și vinde părțile sociale celorlalți asociați la un preț stabilit, plata de daune-interese, incompatibilitatea de a avea funcția de director sau administrator, etc. În unele cazuri, totodată, instanța poate obliga asociatul să își îndeplinească obligațiile, dacă acest lucru e posibil.

Ce clauze ar trebui să cuprindă un Acord de Asociere?

Fiecare Acord de Asociere, la fel ca orice alt contract, de altfel, trebuie să fie negociat și conceput în așa fel încât să reflecte și să se plieze pe situația de fapt. Nu se pot oferi „rețete” universale pentru a concepe un Astfel de Acord și tocmai de aceea nu recomandăm folosirea unui Acord de Asociere standard, de tip template. Cu toate acestea, există câteva principii de bază care trebuie urmate, la fel cum există și tipuri de clauze care se regăsesc în general în Acordurile de Asociere.

Principiile de urmat sunt:

  1. Acordul trebuie să ofere protecție asociaților
  2. Acordul trebuie să reglementeze o modalitate eficace de a soluționa potențialele conflicte.
  3. Acordul trebuie să reglementeze managementul companiei, care este diferit de guvernanța corporativă.

În ceea ce privește clauzele ce reflectă principiile de mai sus, câteva exemple des întâlnite sunt:

Clauze care schimbă cvorumul. Cum am menționat și mai sus, legea prevede că majoritatea deciziilor se iau de Adunarea Generală a Asociaților cu majoritate simplă, inclusiv numirea administratorului. Într-un Acord de Asociere se poate prevedea, totuși, ca astfel de decizii să fie luate cu o majoritate calificată. O astfel de clauză este utilă mai ales pentru protecția asociaților minoritari.

Clauze de veto. Chiar dacă ți se pare mai puțin cunoscut, prin Acordul de Asociere poți introduce clauze de veto, fie în mod pozitiv (adică atunci când decizia se ia doar dacă asociatul X este de acord), fie în mod negativ (chiar dacă 99% din asociați sunt de acord, dacă asociatul X nu este, nu se va lua această decizie). Mecanismele de aplicare diferă în funcție de poziția asociatului în societate și de interesele acestuia (pentru că putem vorbi de un investitor care, deși este asociat minoritar într-o companie, dorește să aibă totuși putere decizională).

Clauze de reglementare ale cesiunii de părți sociale. Astfel de clauze sunt importante mai ales la începutul afacerii, când profitabilitatea este greu de atins, sau dacă unul dintre asociați este un investitor profesionist, care își realizează profitul din vânzarea părților sociale deținute la un preț mai mare. În aceste cazuri există un risc mare ca una dintre părți să realizeze un exit și să te trezești cu un nou acționar care nu este „pe aceeași lungime de undă” cu tine. Prin intermediul clauzelor ce reglementează cesiunea, vânzarea părților sociale este condiționată.

Principalele condiții care pot apărea sunt:

  1. Dacă unul dintre asociați dorește să își vândă părțile sociale, ceilalți asociați vor trebui să fie de acord în unanimitate cu potențialul cumpărător.
  2. Clauza de first refusal: dacă unul dintre asociați dorește să își vândă părțile sociale, acesta le va oferi prima dată celorlalți asociați. Dacă aceștia refuză va căuta un alt cumpărător.
  3. Interzicerea vânzării de părți sociale pentru o perioadă stabilită – de obicei 6 luni de la înființarea companiei sau de la primirea unei investiții.
  4. Dacă unul dintre asociați dorește să își vândă părțile sociale, acest lucru se va face doar dacă potențialul cumpărător va fi de acord să semneze Acordul de Asociere

Te ar putea interesa și: Cesiunea părților sociale între asociați

Pe lângă aceste clauze menite să păstreze unitatea asociaților și să „îngreuneze” vânzarea, există și altele create pentru a ușura vânzarea. Principalele clauze de „exit” sunt:

  1. Clauze „drag-along”: o astfel de clauză obligă toți asociații să își vândă părțile sociale unui cumpărător dacă vânzarea este aprobată de o majoritatea.
  2. Clauze „tag-along”: inversul clauzelor „drag-along”, cele „tag-along” conferă dreptul asociaților minoritari să își vândă părțile sociale aceluiași cumpărător, la același preț la care acesta a cumpărat majoritatea părților
  3. Clauze „shot-gun”: la fel cum numele sugerează, aceste clauze sunt folosite doar în situații extreme. În cazul unei neînțelegeri între asociați, unul sau mai mulți dintre aceștia pot face o ofertă de cumpărare celorlalți asociați la un anumit preț, dar această ofertă va duce la nașterea obligației de a vinde celorlalți asociați la același preț. 

Clauze de preempțiune. Acestea au ca scop păstrarea cotei asociaților. Astfel, dacă se decide de către Adunare Generală a Asociaților să se efectueze o mărire de capital social, fiecărui asociat îi va fi acordat dreptul de a cumpăra un procent de noi părți sociale, echivalent cu cel deținut în prezent. Detaliile care pot fi reglementate sunt: termenul de achiziție a noilor părți, dacă ceilalți asociați au un drept preferențial de achiziție dacă deja au cumpărat echivalentul deținut, etc.

Clauze de neconcurență, nesolicitare și de secrete comerciale. Astfel de clauze au ca scop protejarea asociaților pe termen lung, după realizarea exitului. Ele prevăd că niciun fost asociat nu va putea, după caz, să investească într-o sau să lucreze pentru un competitor direct, să divulge secretele comerciale ale companiei, etc.Clauză ce reglementează gestiunea companiei. Astfel de clauze sunt cruciale deoarece legea lasă „mână liberă”, cum este și normal, asociaților să decidă. Riscul este că deciziile se iau cu o majoritatea simplă în Adunarea Generală în 80% din cazuri și cu o majoritatea calificată în restul. Ceea ce înseamnă că asociații minoritari sunt expuși la riscul de a deveni simpli „martori”, fără a avea vreun cuvânt de spus. În plus, chiar dacă părțile sociale sunt distribuite într-un mod echilibrat, mereu pot apărea disensiuni când vine vorba de detalii: Cine va fi primul (sau primii) administratori? Vor fi aceștia remunerați? De aceea este mult mai bine să reglementezi, cât mai specific, toate aspectele în Acordul de Asociere.
Printre punctele cheie pe care ar fi bine să le menționezi când vine vorba de gestiunea companiei se numără:
  1. Numărul directorilor
  2. Vor fi aceștia remunerați?
  3. Cine va fi CEO-ul?
  4. Câți directori trebui să fie prezenți pentru ca o întâlnire a consiliului de administrarea să fie validă?
  5. În consiliul de administrare câte voturi va avea fiecare director? Va fi numărul direct proporțional cu cota asociatului care l-a propus?
  6. Vor exista decizii ale consiliului de administrare care să necesită aprobarea de către Adunarea Asociaților?

Clauze de soluționare a disputelor. O astfel de clauză poate fi extrem de utilă pentru a evita procesele lungi și costisitoare care, din păcare, pot apărea uneori între asociați. Ea poate obliga, în primă instanță, apelarea la un mediator. Mediatorul va încerca să facă asociații să ajungă la un consens, nu va tranșa disputa. Dacă o astfel de soluție nu este fezabilă, apelarea la un Curte de Arbitraj poate fi o idee la fel de bună. Deși un proces mai formal, este extrem de rapid, iar deciziile completului de arbitrii se bucură de recunoaștere de către curți. Singurul dezavantaj este că a apela arbitraj poate fi costisitor.

Clauza care reglementează managementul operațional al companiei. Tot aici poți introduce clauze prin care spui în mod expres care sunt sarcinile fiecărui asociat și ce trebuie să facă fiecare. Sunt extrem de utile, mai ales atunci când după o vreme auzi replica ”dar eu am muncit mai mult decât tine”.

Clauze pentru atingerea unor KPI, obținerea profitului și reinvestirea acestuia. După cum spuneam, Acordul de Asociere poate reglementa orice fel de relație există între asociați, inclusiv la nivel economico-financiar. Aici poți să prevezi dacă anumite persoane trebuie să îndeplinească KPI-uri (indicatori de performanță), care sunt extrem de utile dacă vorbim de persoane din domeniul vânzărilor sau al marketingului (spre exemplu, asociatul care se ocupă de vânzări are un target de 100.000 euro, iar dacă depăsește poate primi mai multe dividende la final de an). Pentru că am amintit de dividende, tot aici poți să prevezi cum se va distribuit profitul companiei în funcție de performanțe și, de asemenea, cum și când se va reinvesti. Ca să nu riști să ai un mini-scandal atunci când ții Adunarea Generală de final.

Concluzie

Un Acord de Asociere, așa cum am arătat mai sus, poate fi văzut ca o extensie a Actului Constitutiv, însă cu scopul de protecție a asociaților. Deși nu este obligatoriu, sfatul nostru este să închei unul cât mai repede cu putință, de preferat chiar înainte de înființarea propriu-zisă a companiei (da, se poate). Cu cât ai mai repede încheiat un astfel de acord, cu atât mai repede vei juca un joc cu reguli clare și „fair-play”.

Indiferent că ești start-up sau o companie cu rădăcini în piață, Acordul tău de Asociere trebuie atent întocmit pentru a te proteja pe termen lung. Scrie-ne și hai să discutăm cum te putem ajuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *