Despre copyright trolls, Bittorent și pornografie
4 minute • Alex Cajvanean • 22 februarie 2020
În zilele noastre, există multe căi de a ”face un ban cinstit”, mai ales dacă dispui de o conexiune de internet. Cei mai norocoși descoperă Avocatoo, își cumpără un kit cu contracte ca să nu se încurce cu GDPR-ul și, după ce ne citesc articolele, ajung mari patroni.
Alții, mai vicleni și mai haini, așteaptă internauții plictisiți să cadă în păcatul malahiei că să profite de pe urmă singurătății lor. O armata de cruciați împotriva torrentelor cu conținut pornografic, denumită Mircom, s-ar putea să ajungă chiar și în față Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o trimitere preliminară.
Situația de fapt
Din întreaga industrie pornografică, companiile precum Mircom se spală cel mai ușor pe mâini. Ei nu distribuie și nici nu produc filme pornografice, în schimb dețin anumite drepturi de autor cu privire la acestea.
Printr-un sistem inventat de către cercetătorii de la o universitate germană (așa cum ei înșiși motivează în cererea de hotărâre preliminară), Mircom are acces la mii de adrese IP ale utilizatorilor furnizorului de servicii de internet Telenet. În urma analizei acestor adrese IP, Mircom a ajuns la concluzia că acești clienți au partajat filme din catalogul lor prin intermediul unui protocol Bittorrent.
Drept consecință, compania a solicitat Telenet să ofere datele de identificare ale clienților- lucru pe care furnizorul de servicii de internet l-a refuzat.
Întrebările ridicate în motivarea trimiterii preliminare
Potrivit articolului 3 din Directiva 2001/29: (1) „Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.”
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit deja că punerea la dispoziție a unei platforme de partajare peer-to-peer (ca Bittorrent) poate fi calificată drept comunicare publică, însă în motivarea acestei trimiteri preliminare se pune problema dacă un utilizator, care este el însuși seeder, realizează o astfel de comunicare.
Mai interesantă este însă situația specifică a Mircom. Concret, singurul lucru cu care se ocupă această companie este să solicite daune-interese de la presupusii contravenienti – ei nu produc și nu exploatează în niciun alt mod operele supuse “comunicării publice”, prin urmare pare neverosimil ca Mircom să fi suferit vreun “prejudiciu real”, așa cum cere Directiva 2004/48/CE privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Potrivit articolului 13 din Directiva 2004/48/CE: (1) Statele membre asigură că, la cererea părții prejudiciate, autoritățile judecătorești competente să ordone contravenientului care a acționat cu bună știință sau având motive suficiente de a ști acest lucru, plata către titularul dreptului a unor daune-interese adaptate prejudiciului real suferit de acesta prin încălcarea dreptului său.
Mircom s-ar putea încadra astfel pe definiția unui “copyright troll”, adică o persoană care își exercită în mod abuziv drepturile și întinde “curse legale”, iar “prada” este chemată în judecată și obligată la despăgubiri.
Concluzii?
Deocamdată nu putem ști cu certitudine dacă CJUE va accepta măcar trimiterea preliminară, prin urmare rămâne de văzut dacă Mircom chiar a suferit un prejudiciu și dacă Telenet poate fi obligată să ofere informațiile clienților săi.
Există totuși o învățătură de tras din situația aceasta: atunci când vreți să vă plângeți că vecinul vă dă în judecată din cauza faptului că n-ați respectat picătura streșinii și că suntem un popor de reclamagii, amintiți-vă că, în Germania, oamenii nu mai pot nici să descarce un film porno liniștiți fără să riște să fie dați în judecată.
