Pactul comisoriu: control freak sau „paza bună trece primejdia rea”?
22 minute • Ana Maria Matahală • 17 septembrie 2022
Cu toții știm că încheierea unui contract este un lucru important, care necesită o deosebită atenție*.* De aceea, în momentul în care părțile negociază încheierea unui contract, acestea doresc să cuprindă prin clauzele introduse cât mai multe aspecte pentru a se asigura că nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Iar aici intervine și pactul comisoriu, după cum vedea.
Una dintre clauzele pe care părțile unui contract aleg să o prevadă este pactul comisoriu.
Ce este acesta și care sunt situațiile, precum și condițiile la care trebuie să fim atenți dacă dorim să introducem o astfel de clauză într-un contract sunt, printre altele, aspectele pe care dorim să le prezentăm în cadrul acestui articol.
Ce este pactul comisoriu?
Pactul comisoriu este o clauză introdusă de către părți într-un contract prin care acestea stabilesc de la bun început ce obligații sunt importante pentru ele, atât de importante încât, în cazul în care una dintre părți nu execută obligația prevăzută expres, acest lucru va atrage rezoluțiunea sau reziliera respectivului contract.
💡 Pactul comisoriu trebuie să prevadă expres obligația care, dacă nu este executată, va atrage desființarea retroactivă a contractului.
Acesta este reglementat în Codul Civil la art. 1553:
<aside> 📖 (1) Pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), rezoluţiunea sau rezilierea este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării.
(3) Punerea în întârziere nu produce efecte decât dacă indică în mod expres condiţiile în care pactul comisoriu operează.
- Pactul comisoriu și noțiunea de clauză rezolutorie
Clauza rezolutorie este o stipulație introdusă în contract de către părțile acestuia prin care se determină condițiile în care una dintre părți poate recurge la rezoluțiune, pentru a desființa retroactiv contractul.
Pactul comisoriu ESTE O CLAUZĂ REZOLUTORIE. Câteva aspecte importante ce trebuie menționate sunt următoarele:
- Această clauză numită pact comisoriu trebuie menționată expres în contract de către părți.
- Prin această clauză sunt enumerate expres, limitativ, obligațiile care, dacă NU sunt executate de una dintre părți, îi dau celeilalte părți dreptul să desființeze retroactiv contractul, dată fiind importanța respectivelor obligații pentru părți.
Pentru a înțelege ce este pactul comisoriu trebuie să stabilim ce sunt rezoluțiunea și rezilierea contractului.
1. Rezoluțiunea
- Ce este rezoluțiunea unui contract?
Rezoluțiunea unui contract presupune desființarea acelui contract cu efect retroactiv.
Practic, se va considera că respectivul contract nu a fost niciodată încheiat.
- Când intervine rezoluțiunea unui contract?
Momentul în care intervine rezoluțiunea unui contract depinde, pe de-o parte, de îndeplinirea unor condiții generale, iar, pe de altă parte, de îndeplinirea unor condiții speciale fiecărui tip de rezoluțiune.
Condițiile generale sunt următoarele:
- să existe un contract cu executare dintr-o dată – obligațiile asumate sunt îndeplinite printr-un singur act de executare, existând o singură prestație și o singură contraprestație (e.g. contractul de vânzare, când vânzătorul este obligat să predea bunul, iar cumpărătorul să plătească prețul);
- contractul trebuie să cuprindă obligații reciproce și interdependente ale părților. Cu alte cuvinte, motivul pentru care una dintre părți își execută obligația este chiar îndeplinirea obligației asumate de către cealaltă parte. Spre exemplu, un contract de vânzare a unei mașini în cadrul căruia vânzătorul se obligă să predea autoturismul, în timp ce cumpărătorul se obligă să plătească prețul convenit. Cumpărătorul plătește suma respectivă deoarece vânzătorul îi predă mașina, transferându-i dreptul de proprietate.
- o parte nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută în contract;
- de vină pentru neîndeplinirea obligației este chiar partea care a încălcat contractul;
- neîndeplinirea obligației nu este justificată;
- neîndeplinirea este suficient de gravă/însemnată.
Condițiile speciale pot fi identificate în următorul tabel, care cuprinde o scurtă caracterizare a fiecărui tip de rezoluțiune:
2. Rezilierea
- Ce este rezilierea unui contract?
Rezilierea unui contract presupune desființarea acestuia, însă doar pentru viitor. Prin urmare, în ceea ce privește obligațiile deja executate, rezilierea nu produce niciun efect.
- Când intervine rezilierea unui contract?
În ceea ce privește condițiile în care poate interveni rezilierea, acestea sunt similare cu cele privind rezoluțiunea, cu câteva diferențe:
- să existe un contract cu executare succesivă – obligațiile asumate vor fi executate la anumite intervale de timp. Astfel, există mai multe prestații și mai multe contraprestații. Spre exemplu, contractul de locațiune este un contract cu executare succesivă, deoarece în fiecare lună se naște atât obligația celui care închiriază de a-i permite celeilalte părți să locuiască în imobilul respectiv, cât și obligația chiriașului de a plăti o sumă de bani cu titlu de chirie.
- contractul trebuie să cuprindă obligații reciproce și interdependente ale părților.
- o parte nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută în contract;
- de vină pentru neîndeplinirea obligației este chiar partea care a încălcat contractul;
- neîndeplinirea obligației nu este justificată;
- neîndeplinirea este suficient de gravă/însemnată sau, chiar dacă nu este importantă, este repetată.
Tipurile de pacte comisorii
- Pactul comisoriu de gradul I – pactul cu punere în întârziere
Acest tip de pact presupune faptul că, în cazul în care debitorul nu își execută o obligație prevăzută în mod expres de clauză ca fiind fie suficient de gravă pentru a justifica rezoluțiunea contractului, fie cel puțin să aibă un caracter repetat pentru a opera rezilierea, creditorul este obligat să-i acorde debitorului un timp suplimentar.
Astfel, creditorul îi va trimite debitorului o notificare prin care îl va informa noul termen până la care acesta trebuie să își îndeplinească obligația, precum și alte aspecte cu privire la modul în care va opera pactul în cazul în care nici în acest interval prestația nu va fi executată (e.g. soarta prestațiilor deja îndeplinite).
🖊️ Cum arată un pact comisoriu de gradul I?
În cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligația de plată a prețului, noi, părțile contractante, suntem de acord ca prezentul contract se fie desființat.
2. Pactul comisoriu de gradul II – pactul fără punere în întârziere
Această formă de pact comisoriu se caracterizează prin lipsa acordării unui termen suplimentar debitorului. În acest caz, simpla neexecutare a obligației/a unor obligații prevăzute expres în clauză de către părți va atrage rezoluțiunea de plin drept a contractului.
❗ Atenție!
De plin drept nu înseamnă automat. Astfel, deși rezoluțiunea va opera de plin drept, în sensul în care nu mai este necesară nici acordarea unui timp suplimentar de către creditor, nici realizarea altor formalități prealabile, acesta trebuie totuși să-i trimită debitorului o declarație prin care să îl informeze că alege să recurgă la rezoluțiunea contractului ca urmare a neexecutării obligației respective de către debitor. Explicația poate fi găsită aici.
💡 Atenție!
Pactul comisoriu produce efecte doar dacă se prevede în mod expres obligația care, nefiind executată de către una dintre părți, atrage rezoluțiunea contractului.
Prin urmare, NU este valabilă o clauză ce ar avea următorul conținut:
În cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește o obligație asumată prin prezentul contract, noi, părțile contractante, suntem de acord ca prezentul contract se fie desființat.
Altă clasificare a pactelor comisorii
În cadrul doctrinei a fost discutată și o clasificare a pactelor comisorii în 4 tipuri. Această clasificare este însă considerată de o parte a doctrinei ca fiind una forțată.
- Pactul comisoriu de gradul I – acesta prevede că, în caz de neexecutare a unei obligații de către una dintre părți, contractul se desființează. Pactul comisoriu de gradul I presupune respectarea regulilor prevăzute pentru rezoluțiunea judiciară.
- Pactul comisoriu de gradul II – acesta prevede că, în cazul în care una dintre părți nu-și execută obligația, cealaltă parte va fi îndreptățită să considere contractul ca fiind desființat. Astfel, acest tip de pact comisoriu se referă la rezoluțiunea unilaterală, care va opera în baza unei declarații unilaterale din partea persoanei îndreptățite.
- Pactul comisoriu de gradul III – este cel discutat anterior care presupune acordarea unui termen suplimentar debitorului.
- Pactul comisoriu de gradul IV – este cel discutat anterior care nu presupune acordarea unui termen suplimentar debitorului.
Pactul comisoriu și rezoluțiunea unilaterală
Rezoluțiunea unilaterală este posibilă în trei situații:
- când părțile au prevăzut astfel prin contract;
- când debitorul se află de drept în întârziere conform art. 1523 C. civ.;
- când debitorul a fost pus în întârziere, deci i-a fost acordat un termen suplimentar în care să își execute obligația, însă el nu a făcut acest lucru.
Dacă părțile au prevăzut posibilitatea rezoluțiunii unilaterale, acest lucru înseamnă că părțile au introdus în contract un pact comisoriu.
Astfel, în cazul în care una dintre părți nu își îndeplinește obligația menționată expres prin pactul comisoriu, acest lucru îi dă celeilalte părți dreptul să recurgă la rezoluțiunea unilaterală a contractului, drept care se exercită printr-o declarație unilaterală de rezoluțiune.
🖊️ Cum ar arăta un pact comisoriu care atrage rezoluțiunea unilaterală?
În cazul în care cumpărătorul nu își îndeplinește obligația de plată a prețului, noi, părțile contractante, suntem de acord ca prezentul contract se fie desființat pe baza unei declarații unilaterale de rezoluțiune emise de către vânzător.
Pactul comisoriu și rezoluțiunea convențională
Rezoluțiunea convențională constă în situația în care părțile au convenit ca neexecutarea unor obligații expres menționate să ofere părții îndreptățite (creditorului) dreptul de a invoca rezoluțiunea contractului.
Rezoluțiunea convențională se întemeiază așadar pe pactul comisoriu, fie că acesta atrage rezoluțiunea unilaterală sau rezoluțiunea de plin drept, situații analizate mai sus. Altfel spus, instrumentul prin care se realizează rezoluțiunea convențională este pactul comisoriu.
Pactul comisoriu și condiția rezolutorie
Condiția rezolutorie este definită în Codul civil la art. 1401 alin. (1), care are următorul conținut:
📖 (1) Condiţia este rezolutorie atunci când îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei.
Cu alte cuvinte, condiția rezolutorie este un eveniment viitor, fiind incert dacă acesta se va întâmpla sau nu. În situația în care evenimentul are loc, adică dacă este îndeplinită condiția rezolutorie, cel care trebuia să execute obligația asumată (obligația la care se face referire prin condiție) nu va mai fi obligat în acest sens. Desființarea obligației are caracter retroactiv.
Pacte comisorii legale
Este important de menționat faptul că legiuitorul a prevăzut în Codul civil situații în care, deși părțile nu au introdus în contract un pact comisoriu, neexecutarea unei obligații va atrage totuși rezoluțiunea sau rezilierea contractului în baza unui text de lege.
Efectul acestui text de lege este asemănător celui unui pact comisoriu, motiv pentru care în doctrină întâlnim denumirea de pact comisoriu expres legal.
Un exemplu de pact comisoriu expres legal este prevăzut la art. 1725 C. civ., care are următorul conținut:
📖 (1) În cazul vânzării bunurilor mobile, cumpărătorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale dacă, la scadenţă, nici nu a plătit preţul şi nici nu a preluat bunul.
(2) În cazul bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau deselor schimbări de valoare, cumpărătorul este de drept în întârziere în privinţa preluării lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar dacă preţul a fost plătit, sau atunci când a solicitat predarea, fără să fi plătit preţul.
Pe scurt, nerespectarea obligației cumpărătorului de a prelua bunul la scadență îi oferă posibilitatea vânzătorului de a invoca, în baza acestui articol, rezoluțiunea contractului de vânzare.
Efectul art. 1725 este unul asemănător situației în care părțile ar fi stipulat în contract un pact comisoriu de gradul IV (care nu mai necesita acordarea unui timp suplimentar debitorului).
Evoluția instituției
- Lex commisoria
În dreptul roman clasic posibilitatea unei părți de a solicita desființarea contractului în cazul în care cealaltă parte nu își execută obligația era considerată inadmisibilă. Singura soluție permisă în caz de neîndeplinire a unei obligații consta în executarea silită în natură.
Spre exemplu, în cazul unui contract de vânzare, dacă vânzătorul a predat bunul, însă nu a primit prețul, el nu putea solicita restituirea bunului, ci doar plata prețului, întrucât aceasta era obligația asumată de către partea care nu respectase contractul încheiat.
Treptat, a fost admisă și rezoluțiunea contractului, însă doar prin introducerea unei clauze în contract care să prevadă această posibilitate, numită lex commisoria.
Motivul pentru care a fost admisă rezoluțiunea în dreptul roman: cel care nu își ține cuvântul dat nu prezintă încredere. Astfel, desființarea contractului era considerată o sancțiune pentru încălcarea cuvântului dat.
💡 Pe scurt, pactul comisoriu era întâlnit în dreptul roman sub denumirea de lex commisoria. El a fost admis ca o sancțiune față de persoana care nu își respecta cuvântul dat, care nu își executa obligațiile asumate.
2. Vechiul Cod civil din 1864
Rezoluțiunea contractului în vechiul Cod Civil era, în principiu, doar judiciară. Se considera deci că introducerea unei clauze contractuale de tipul pactului comisoriu nu putea produce efecte în lipsa unei hotărâri judecătorești.
Cu toate acestea, prin introducerea unui pact comisoriu în cadrul contractului părțile puteau limita rolul judecătorului. Acesta nu se mai putea pronunța asupra oportunității invocării rezoluțiunii de către una dintre părți, întrucât părțile deja stabiliseră prin clauza respectivă ce obligații sunt suficient de importante pentru ele astfel încât să le determine să solicite desființarea contractului în caz de neexecutare.
Rezoluțiunea legală și de plin drept nu aveau aceeași semnificație ca în prezent, ci se refereau la reglementarea prin texte de lege a unor situații în care neexecutarea unei obligații conducea la rezoluțiunea contractului, dar aceasta trebuia invocată de către creditor în fața instanței.
💡 Pe scurt, Codul Civil din 1864 prevedea că rezoluțiunea se realiza, în principal, prin pronunțarea unei hotărâri de către instanța de judecată.
3. Noul Cod civil
În cadrul noului Cod civil legiuitorul a reglementat la art. 1550 modul de operare a rezoluțiunii contractului.
Conform acestui articol, desființarea retroactivă a unui contract se poate produce nu doar ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești de către instanță, deci nu doar pe cale judiciară, ci și prin declararea rezoluțiunii în mod unilateral de către partea îndreptățită și prin operarea rezoluțiunii de plin drept (temeiul fiind fie o normă legală, fie un pact comisoriu).
Astfel, părțile pot în prezent să introducă o clauză în contractul încheiat, clauză care să respecte prevederile art. 1553 privind pactul comisoriu, iar rezoluțiunea contractului va opera în baza acestei clauze în cazul în care una dintre părți nu își execută obligația prevăzută expres în pactul comisoriu.
💡 Pe scurt, noul Cod civil a redus și mai mult rolul judecătorului în materia rezoluțiunii. Prin introducerea celor două articole menționate anterior părțile au în prezent posibilitatea să recurgă la pactul comisoriu în momentul în care încheie un contract, iar rezoluțiunea va opera ca urmare a acestei clauze, nemaifiind necesară pronunțarea unei hotărâri de către instanță pentru a desființa retroactiv un contract.
4. Codul civil din Quebec
Este interesant de menționat faptul că în conținutul Codului civil din Quebec, care a reprezentat un model pentru legiuitorul român, așa cum este precizat în Expunerea de motive privind Codul civil român intrat în vigoare în 2011, nu este reglementată instituția pactului comisoriu.
Care sunt avantajele introducerii unui pact comisoriu într-un contract?
Pentru a analiza avantajele pe care posibilitatea introducerii unui pact comisoriu într-un contract le presupune, este necesar să plecăm de la consecința de bază a acestei clauze în practică: reducerea rolului instanței.
Astfel, față de rezoluțiunea judiciară, pactele comisorii, în funcție de modul în care au fost redactate și convenite de către părți, au următoarele avantaje:
- evitarea sau reducerea cheltuielilor de judecată;
- evitarea situației în care judecătorul acordă un termen suplimentar de executare debitorului (în cazul în care părțile au prevăzut un pact comisoriu fără punere în întârziere);
- înlăturarea unei incertitudini ce constă în aprecierea judecătorului cu privire importanța obligației neexecutate de către una dintre părți sau la remediul considerat potrivit de către judecător în caz de nexecutare. Spre exemplu, instanța ar putea dispune executarea silită în natură în loc de desființarea retroactivă a contractului, părțile putând evita acest lucru prin menționarea expresă în contract a faptului că, în cazul neexecutării obligației X, voința părților este de a atrage rezoluțiunea contractului.
Care sunt dezavantajele introducerii unui pact comisoriu într-un contract?
- Diferența de ordin economic poate conduce la inechitate, întrucât partea mai puternică din punct de vedere financiar va putea profita de acest aspect pentru a impune introducerea unui pact comisoriu în defavoarea celeilalte părți.
- Un alt dezavantaj pe care pactul comisoriu îl poate reprezenta este compromiterea stabilității juridice.
Ce înseamnă stabilitatea juridică?
Principiul stabilității juridice se referă la faptul că normele care emană de la stat și hotărârile pronunțate de către judecători (adică dreptul în sine) trebuie să fie previzibile și coerente.
Cu alte cuvinte, cetățeanul trebuie să știe, în mare, care este direcția în care legiuitorul se îndreaptă și, în aceeași măsură, cum sunt aplicate normele de către instanțele din țară.
Ce înseamnă compromiterea stabilității juridice?
Privind din perspectiva efectului pe care introducerea unui pact comisoriu îl are asupra stabilității juridice, se poate ajunge la concluzia că nu mai există o previzibilitate în ceea ce privește soarta contractelor.
Prin introducerea unui pact comisoriu, părțile dintr-un contract au libertatea de a alege ce obligații sunt suficient de importante pentru ele, atât de importante încât să atragă, în caz de neexecutare, rezoluțiunea/rezilierea contractului.
Având în vedere acest aspect, s-ar putea ajunge la situația în care un contract să fie desființat pentru neexecutarea unei obligații, în timp ce alt contract asemănător să rămână valabil în cazul neexecutării aceleiași obligații.
Și totuși, cum identifici acest dezavantaj în practică?
Spre exemplu, dacă există următoarele contracte:
Contractul nr. 1
În cadrul acestui contract, părțile au convenit ca doamna Iacob să schimbe parchetul existent în apartament pentru ca domnul Albulescu să fie de acord cu achiziționarea imobilului.
Pentru a evidenția importanța acestei obligații, părțile au prevăzut următorul pact comisoriu:
🖊️ În cazul în care doamna Iacob nu își îndeplinește obligația de a schimba parchetul cu cel indicat de domnul Albulescu, noi, părțile contractante, suntem de acord ca prezentul contract să fie desființat de drept, fără punerea în întârziere și fără alte formalități prealabile, părțile revenind la situația avută anterior încheierii prezentului contract de vânzare.
Contractul nr. 2
De asemenea, în cadrul negocierilor, părțile se înțeleg ca doamna Popescu să schimbe parchetul din apartament, prevăzând în contract această obligație. Diferența constă în faptul că aceștia nu au introdus un pact comisoriu în contract care să prevadă în mod expres că neexecutarea acestei obligații va atrage desființarea contractului.
💡 În acest caz, dacă ambele părți doresc să desființeze contractul încheiat, deoarece vânzătorul nu și-a îndeplinit obligația de a schimba parchetul, este vizibil dezavantajul constând în compromiterea stabilității juridice.
De ce?
În timp ce în cazul primului contract va opera rezoluțiunea în baza pactului comisoriu, în ceea ce privește cel de-al doilea contract, întrucât părțile nu au reglementat printr-o clauză importanța obligației neexecutate, cel mai probabil instanța va decide să mențină contractul, motivând că, cel puțin din punct de vedere obiectiv, nu a fost îndeplinită condiția ca obligația neexecutată să aibă un caracter însemnat pentru a putea atrage rezoluțiunea contractului.
Astfel..
Deși situațiile sunt aproape identice, soarta celor două contracte va fi diferită.
Pactul comisoriu – interzis în materia ipotecii
📖 Art. 2433 C. civ.
Orice clauză potrivit căreia, pentru a garanta executarea obligaţiei debitorului său, creditorul îşi rezervă dreptul să devină proprietarul irevocabil al bunului sau să dispună de acesta fără formalităţile impuse de lege se consideră nescrisă.
Clauza nescrisă este cea prin care se încalcă o normă imperativă, de a cărei respectare ține menținerea ordinii publice și a bunelor moravuri. Prevederea unei astfel de clauze într-un contract nu produce niciun efect pe plan juridic.
Ele nu pot fi confirmate, adaptate, convertite, ci se vor înlocui de către instanță, în cazul unui proces, cu textele de lege aplicabile în cazul contractului respectiv.
Dacă respectiva clauză a fost executată, atunci trebuie restituite prestațiile.
Ce este ipoteca imobiliară?
Ipoteca reprezintă o garanție ce are ca obiect un bun imobil (e.g. o casă, un apartament, un teren).
Ca urmare a ipotecării unui bun imobil, în cazul în care debitorul nu își execută obligația cu privire la care cei doi s-au înțeles, creditorul are atât dreptul de a fi plătit cu prioritate (dacă debitorul mai are și alți creditori), cât și dreptul de a urmări bunul respectiv, indiferent cine l-ar stăpâni.
Exemplu practic de ipotecă imobiliară
Ce ar presupune un pact comisoriu în materia ipotecii?
Acest tip de clauză i-ar oferi creditorului posibilitatea de a deveni proprietarul bunului ipotecat până ce debitorul își execută obligația.
De ce este interzisă o astfel de clauză?
Legiuitorul a considerat că impunerea unei asemenea clauze reprezintă un abuz de drept, o încălcare a ordinii publice, întrucât tocmai esența garanției ipotecare este ca debitorul să nu fie deposedat de bunul imobil.
Prin dispunerea unor garanții, este necesară păstrarea unui echilibru în relația dintre debitor și creditor, astfel încât nicio parte să nu se afle la dispoziția celeilalte părți.
Cum ar arăta deci un pact comisoriu în materia ipotecii?
Așadar, părțile unui contract NU au voie să prevadă o clauză de tipul următor:
🖊️ Noi, părțile contractante, suntem de acord cu rezervarea de către creditor a dreptului de a deveni proprietarul irevocabil asupra bunului imobil.
Rolul doctrinei și a jurisprudenței în evoluția pactelor comisorii
Doctrina și jurisprudența a avut un rol important în admiterea și promovarea existenței pactelor comisorii, încă de când acestea nu aveau o reglementare expresă în legislație.
Inițial, în vechiul Cod civil pactele comisorii erau considerate o derogare, regula fiind rezoluțiunea judiciară. Discuțiile care au avut loc în doctrină, precum și hotărârile date de instanțe au contribuit la admiterea acestor clauze prin identificarea în practică a unor nevoi, a unor situații sociale care necesită o reglementare juridică. Astfel, în noul Cod civil, aceste clauze au cunoscut o reglementare expresă în cadrul art. 1553 C. civ.
Concluzie
În materie contractuală, pactele comisorii reprezintă instrumentul ideal pe care părțile îl pot folosi pentru a restrânge rolul judecătorului, determinând ce obligații sunt importante pentru ele și care va fi soarta contractului în cazul în care una dintre părți nu execută o obligație expresă.
Un răspuns