pexels max fischer 5212345

Ar trebui școlile să aibă politici de social media pentru angajați, colaboratori și studenți?

15 minute • Monica Stoica • 12 iunie 2021


În anul 2021, cu toții suntem, că vrem sau nu să recunoaștem, atașați de rețelele sociale și de activitatea noastră online, dezvoltarea mijloacelor de comunicare făcând să ne fie foarte dificil să ne imaginăm o lume în care ele nu ar exista. Rețelele sociale sunt utilizate de copii de la vârste din ce în ce mai mici, statisticile arătând că în România, peste 86% dintre copiii cu vârste între 9 și 16 ani folosesc smartphone-ul zilnic. Însă școlile de cele mai multe ori nu au ținut pasul cu toate aceste tehnologii, iar o politică de social media în școli este tot mai necesară.

Un avantaj și, în același timp, un inconvenient al internetului este că acesta ne permite să ne exprimăm orice idee, iar sentimentele de anonimitate și de „spațiu privat” ne fac uneori să ne comportăm altfel decât am face-o într-o interacțiune fizică. De ce e asta un inconvenient, totuși? Cel mai probabil, toată lumea a făcut la un moment dat un comentariu sau o glumă la adresa unui coleg sau a unui profesor sau a distribuit niște meme-uri pe care nu ar fi vrut să le împărtășească cu familia sau cu profesorii. Și cel mai probabil, toată lumea a auzit măcar o poveste în care aceste activități online au avut niște consecințe mai puțin plăcute, oricare ar fi acelea.

De aceea, o idee din ce în ce mai răspândită este aceea că școlile ar trebui să creeze anumite politici de social media atât pentru angajați și elevi sau studenți, cât și pentru terțe persoane implicate, precum părinții elevilor. Oare este implementarea acestor politici o idee bună în realitate?

Ca o comparație, politicile de social media sunt tot mai des întâlnite și la alte niveluri – aici poți vedea, spre exemplu, de ce este bine să ai o politică de social media pentru angajați la nivelul unei companii.

La ce se referă o politică de social media pentru școli și este ea obligatorie?

Pe scurt, o politică de social media reprezintă un set de reguli referitoare la comportamentul angajaților și al elevilor pe internet. Astfel, ea are rolul de a stabili niște „guidelines” pentru folosirea rețelelor sociale (Facebook, Instagram, Snapchat, TikTok ș.a.m.d.). Aceste reguli pot fi mai generale sau mai restrictive, în funcție de politica pe care o construiește fiecare școală.

Așadar, adoptarea unei politici de social media nu este obligatorie și nici nu există vreun tipar care trebuie respectat în cazul în care o școală alege să o implementeze. Totuși, din ce în ce mai multe școli aleg să adopte astfel de politici, în special în țări precum Statele Unite sau Marea Britanie, în contextul dezvoltării rețelelor sociale.

De ce este util ca școlile să aibă politici de social media?

Chiar dacă acestea nu sunt obligatorii, există numeroase argumente care justifică utilitatea unei politici de social media în școală.

În general, credem că suntem în siguranță atunci când postăm pe internet, că rețelele sociale ne oferă confidențialitatea pe care o dorim și că știm să ne protejăm corect conținutul sau mesajele stabilind anumite setări de privacy – conturi private, story-uri care se șterg în 24 de ore, grupuri de conversație restrânse. Din păcate, social media nu e întotdeauna un mediu chiar atât de sigur. E foarte ușor ca ceea ce ai postat sau ai trimis chiar și printr-un mesaj privat să scape de sub control – chiar și prietenii tăi apropiați pot face screenshot și să distribuie mai departe, cu rea intenție sau nu, și se poate ajunge fără să vrei la situații complicate și neplăcute.

Ca urmare, rolul unor politici de social media pentru angajații școlii și pentru elevi este tocmai acela de a-i face conștienți de aceste consecințe. Ei trebuie să înțeleagă că activitatea lor online poate fi văzută de mai multă lume decât intenționaseră inițial, că aceasta poate avea un impact negativ și că trebuie să fie responsabili pentru ceea ce promovează pe social media.

O politică de social media ar avea drept scop să garanteze siguranța tuturor celor care au o legătură cu respectiva instituție de învățământ. În acest sens, angajații ar fi protejați de jigniri, defăimări, amenințări etc., pe când elevii ar fi descurajați din a recurge la cyberbullying (hărțuire online) sau ar învăța de ce nu trebuie să împărtășească prea multe date care îi fac pe ei sau pe alți studenți ușor identificabili, deci vulnerabili (inclusiv în fața unor fenomene precum furtul de identitate sau cyberstalkingul).

Pe lângă protecția asigurată de acest set de reguli privind bunele practici pe internet, o politică de social media este utilă și pentru ca școlile să se asigure că acțiunile angajaților sau studenților nu dăunează reputației instituției, dar și că standardele profesionale și valorile școlii sunt respectate.

Ce poate conține mai exact o politică de social media?

După cum am amintit, nu există o rețetă clară cu privire la ce ar trebui să conțină o politică de social media, dar ne putem gândi la niște reguli orientative pentru fiecare categorie implicată în procesul educațional.

Politici de social media în școli pentru angajați

  • Stabilirea unor reguli generale cu privire la ceea ce este acceptabil să posteze angajații pe social media – aceștia nu ar trebui să creeze sau să distribuie postări abuzive și discriminatorii, sexiste, rasiste, xenofobe, să nu amenințe alți oameni, să nu promoveze violența sau hate speech-ul etc. Angajații ar trebui să evite acest tip de postări care încalcă, în același timp, atât legea, cât și standardele comunității școlare și valorile instituției. Oricât de clișeic ar suna, profesorii ar trebui să țină mereu cont de obligația lor de a fi un model pentru elevi și să dea dovadă de profesionalism.
  • Restricționarea abilității angajaților de a accepta cereri de prietenie de la actualii sau chiar foștii elevi/studenți, în special până când aceștia nu împlinesc o anumită vârstă (spre exemplu, 18 ani). Mai mult, unele școli le interzic profesorilor să fie prieteni sau să-și urmărească elevii pe social media până nu trece un anumit număr de ani de când aceștia au absolvit, în special dacă sunt încă minori. Astfel, comunicarea profesor-elev se va face doar prin platforme oficiale aprobate de școală, precum Google classroom, sau prin alte mijloace profesionale, precum serviciile de e-mail.
  • Interdicția de a posta fotografii sau videoclipuri de la evenimente școlare fără acordul elevilor implicați sau al părinților lor, precum și interdicția de a posta informații confidențiale despre școală sau despre elevi – evident, ar fi inacceptabil ca un profesor să posteze pe Facebook notele pe care le-au luat elevii la un test, nu? Cu toate acestea, persoanele încalcă în mod flagrant aceste dispoziții când vorbim de grupurile de Whatsapp unde sunt transmise tot felul de date personale.
  • Recomandarea de a nu folosi social media în timpul programului de lucru. Ar fi o dovadă de neseriozitate să vezi că profesorul tău a postat deja trei story-uri și a dat share la două postări în timpul orei în care ar trebui să predea, ceea ce ar dăuna inclusiv imaginii școlii.

Politici de social media în școli pentru părinți

  • La fel ca în cazul angajaților, părinții nu ar trebui să posteze fotografii sau videoclipuri în care să fie identificabili alți elevi din școală în afară de propriul copil, fără consimțământul acestora (respectiv al părinților lor). Poate alți părinți nu vor să expună imaginea copiilor lor minori pe un cont public de Facebook.
  • Recomandarea de a nu face publice pe internet sau pe grupurile de părinți plângerile și problemele legate de școală, ci de a le discuta direct cu conducerea școlii sau cu profesorii – de asta se leagă și cerința de a nu denigra școala sau un membru al comunității școlare, cu atât mai mult cu cât se pot dovedi a fi critici nejustificate.
  • Încurajarea cooperării dintre părinți și școală – în cazul minorilor, ar putea fi util ca părinții să se asigure că aceștia nu folosesc social media în scopuri ilegale și chiar să ajute școala să investigheze eventuala încălcare a politicii stabilite.

Politici de social media în școli pentru elevi sau studenți

  • Politicile de social media pentru elevi sau studenți nu ar trebui să aibă ca scop restricționarea activității acestora, ci protecția lor. Astfel, ei ar trebui să înțeleagă care sunt pericolele posibile ale rețelelor sociale, cu ajutorul profesorilor care să le explice măsurile luate de școală.
  • De la bun început, copiii nu ar trebui să își creeze conturi de social media dacă nu au vârsta minimă cerută de platformă – spre exemplu, politica Facebook prevede că utilizatorii trebuie să aibă peste 13 ani pentru a-și crea un cont, această vârstă putând fi chiar mai mare în anumite țări, la fel și în cazul Instagramului. Totuși, realitatea e că 45% dintre copiii sub 13 ani folosesc Facebook, iar 40% Instagram, deci în practică trebuie să recunoaștem că o politică de social media implementată în școli nu ar ajuta prea mult din acest punct de vedere.
  • La fel ca angajații, părinții sau orice alte persoane implicate, nici elevii nu ar trebui să facă vreun comentariu nepotrivit despre școală, profesori sau alți elevi. Mai mult decât atât, ei nu ar trebui să devină cyberbullies, adică să nu hărțuiască sau să amenințe alți elevi, ceea ce ar putea atrage răspunderea lor atât din punct de vedere legal, cât și la nivelul școlii. Copiii și tinerii ar trebui de asemenea să învețe cum și când pot raporta conținutul nepotrivit, abuziv sau problematic, fie direct către platforma respectivă, fie către un profesor sau un părinte care să-i ajute.
  • Unele școli pot interzice elevilor să folosească social media sau chiar telefonul mobil la școală – o decizie, evident, foarte nepopulară în rândul tinerilor.
  • Din nou, ca în cazul angajaților și al părinților, nici elevii sau studenții nu ar trebui să facă publice fotografii sau înregistrări din timpul orelor, inclusiv din timpul orelor online (sau poate chiar mai mult în contextul orelor online), mai ales dacă nu au acordul persoanelor implicate. Teoretic, elevii și studenții au deja obligația de a nu înregistra orele online (mai multe detalii aici). În practică, de multe ori, ea este încălcată, ceea ce poate duce la incidente foarte neplăcute, în cazul în care înregistrările ajung în spațiul public. Probabil ai auzit și tu recent de două astfel de cazuri:
    • Cazul Clujust – Universitatea din București – acum câteva luni, un student de la Facultatea de Drept UB a înregistrat un curs online în timpul căruia o doamnă profesoară a avut un moment de vulnerabilitate cu privire la situația profesională în care era implicată. Clipul a ajuns foarte rapid pe toate grupurile de Whatsapp ale studenților și, mai rău decât atât, a fost preluat și de Clujust, o publicație din domeniul juridic, care l-a făcut public. Astfel, această înregistrare distribuită fără consimțământ a avut un impact negativ atât asupra imaginii cadrului didactic, cât și asupra facultății în general.
    • Cazul doamnei doctor M. A. – cu siguranță ai văzut cum tot internetul a explodat în urma unei înregistrări controversate în care un cadru didactic de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București pretindea în timpul unui curs online ca studenții să i se adreseze cu titlul de „doamna doctor M. A.”. Poți citi toate detaliile, precum și o analiză a legalității evenimentelor petrecute aici. Pe scurt, în acest caz, situația e și mai complicată, deoarece putem găsi o justificare a publicării acestei înregistrări – studenții au dorit să semnaleze un comportament abuziv din timpul orelor. Pe de altă parte, fenomenul a luat o amploare neașteptată, iar valul de comentarii jignitoare și de hate speech din partea întregului internet ne arată că publicarea acelei înregistrări a adus atingeri importante demnității persoanei. Mai mult, scandalul a dus la decizia UMFCD de a suspenda activitatea profesoarei și de a începe o cercetare disciplinară. Vedem deci cum publicarea unei înregistrări din timpul orelor pe social media fără acordul tuturor celor implicați poate avea consecințe negative mai mari decât ne-am gândi inițial.

Care sunt consecințele încălcării politicii de social media stabilite de școală?

În principiu, încălcarea politicii de social media pe care o stabilește instituția de învățământ poate avea drept consecință angajarea unei răspunderi disciplinare interne. Ți-am explicat aici cum realizezi procedura disciplinară a angajaților în 2021 ca să nu ai probleme. Cu alte cuvinte, școala ar realiza o „investigație”, iar cei care au încălcat politica ar trebui să răspundă în limitele regulamentului intern al fiecărei instituții școlare. Desigur, se pot stabili anumite criterii pentru impunerea unor sancțiuni, cum ar fi gravitatea faptei, impactul (vizibilitatea) postării etc. De asemenea, persoanei în cauză i s-ar putea cere să șteargă conținutul și să nu mai repete comportamentul pe viitor.

Un exemplu de care a auzit toată lumea este cazul celor 45 de studenți exmatriculați de la Facultatea de Drept UB. Chiar dacă facultatea nu are o politică de social media propriu-zisă, conversațiile purtate de studenți pe Whatsapp în timpul examenelor constituie o fraudă sancționată de regulamentul Universității cu exmatricularea. Ce trebuie să învățăm din acest incident? Activitatea noastră pe rețelele sociale, chiar și în cazul unor conversații private, poate avea un impact negativ mai mare decât ne-am aștepta asupra viitorului nostru.

În cazuri mai grave, când un anumit comportament este sancționat chiar prin lege, complementar cu regulamentul școlii, se poate ajunge chiar la sesizarea autorităților, iar persoana respectivă ar putea răspunde penal, civil sau contravențional. În această ipoteză pot intra, spre exemplu, cazurile de hate speech, rasism sau alte forme de discriminare, hărțuirea, amenințările sau avansurile sexuale ale unui profesor față de un elev sau student.

Limitele politicilor de social media sau la ce ar trebuie să fie școlile atente când implementează o astfel de politică

Citind măsurile propuse, probabil majoritatea tinerilor nu ar fi de acord cu astfel de politici de social media – de ce ar trebui școala să ne controleze activitatea pe paginile personale de pe rețelele sociale?

Pe bună dreptate, redactarea unor politici de social media trebuie să fie făcută cu atenție, pentru ca acestea să nu devină prea intruzive sau disproporționate. Școlile nu ar avea niciun drept de a restricționa activitatea angajaților și studenților pe social media atât de mult încât acestora le-ar fi frică să mai posteze orice. Ei nu trebuie să se simtă (și nici să nu fie) în permanență supravegheați sau chiar controlați în vreun fel. Astfel, regulile nu ar trebui să fie exagerat de restrictive, pentru a respecta dreptul la liberă exprimare, dreptul la viață privată și delimitarea dintre orele de școală sau de muncă și timpul liber.

Desigur, este recomandat ca aceste politici să fie implementate inclusiv prin consultare cu stakeholderii, care în cazul de față sunt părinții, angajații și, uneori, chiar elevii. Pentru că nu sunt puține cazurile în care profesorii ajung să fie „virali” pe internet, fără ca persoanele care publică respectivele materiale să fie sancționate, așa cum am văzut.

Concluzie

Implementarea de către școli a unor politici de social media pentru angajați, studenți și chiar părinți poate fi utilă, atât pentru protejarea persoanelor amintite, cât și pentru protejarea imaginii școlii, a valorilor acesteia și a standardelor profesionale.

De asemenea, odată create, aceste politici ar trebui actualizate în permanență, pentru a ține pasul cu schimbările și trendurile privind rețelele sociale. Totuși, regulile nu ar trebui să fie exagerate sau prea invazive, iar școlile ar trebui să aibă grijă ce sancțiuni stabilesc și cum sunt puse în aplicare aceste politici în mod concret.

Ca un ultim sfat, ar trebui întotdeauna să te gândești de două ori înainte să postezi ceva pe social media – ar fi acceptabil ca părinții/profesorii/șeful/elevii mei să vadă asta?

Fotografie creată de Max Fischer, de la Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *